Pe 11 septembrie 2026 avem moment de Luna Nouă ce se formează la 18°25’ Fecioară la 06:27 RO. Luna Nouă se formează când Soarele și Luna sunt în conjuncție adică se află la același grad și același minut în cadrul aceleiași zodii, în cazul de față la 18°25’ Fecioară. Vedeți unde cade acest 18° Fecioară pe propria hartă, pentru a știi în ce arie a vieții personale va avea impact. Fiind moment de Lună Nouă nu uitați să vă puneți o nouă intenție, să sădiți o nouă sămânță pentru ceea ce doriți să manifestați în viața voastră. Puneți-o din sfera „casei” în care cade 18° Fecioară, pe propria hartă pentru a profita la maxim de valul energetic, fiindcă acolo e cel mai mult probabil să se contureze într-o formă sau alta un nou început, o nouă oportunitate pentru voi. Dacă aveți planete sau cuspide mari în jurul acestui grad, adică (16° – 20° ♍︎) veți simți totul mai intens. Pentru cei care nu înțelegeți ce-s cu casele și gradele, cum să le identificați și urmăriți pe propria hartă, pentru a înțelege cum vă afectează personal aceste momente, găsiți aici un exemplu filmat pornind tot de la un moment de lunație (Realizarea hărții și căutarea gradelor pe harta astrologică).
Roadele intențiilor puse acum le putem culege la momentul de Lună Plină din Fecioară, ce se va forma în 21 februarie 2027.
Această Lună Nouă în Fecioară deschide un ciclu în care atenția colectivă se întoarce către lucrurile concrete: sănătatea sistemelor, funcționarea instituțiilor, muncă, responsabilitate, ordine, eficiență, administrarea resurselor și toate acele detalii pe care preferăm uneori să le ignorăm până când devin imposibil de ignorat, dar în același timp este un moment de recalibrare colectivă a discernământului, responsabilității, adevărului și modului în care ne raportăm la ceea ce trebuie reparat.
Luna Nouă în conjuncție cu Orcus – Ne-am ținut sau nu de cuvânt?
Doar că Luna Nouă din 11 septembrie 2026 are o particularitate care îi schimbă profund tonul: Soarele și Luna sunt într-o conjuncție foarte strânsă cu Orcus, le desparte doar 32 de minute de exactitate. Asta face ca începutul acestui nou ciclu lunar să poarte întrebarea: ce am promis?, ce respectăm cu adevărat?, unde există o discontinuitate între ceea ce spunem și ceea ce facem?, ce promisiuni am încălcat?
Orcus este zeul etrusc asociat cu integritatea și respectarea promisiunilor, jurămintelor sau legilor sacre și prin urmare îi pedepsește pe toți cei care încalcă promisiunile, jurămintele sau legile sacre. În astrologia lui Alan Clay – fondatorul „Dwarf Planet University” – Orcus este asociat cu cercetareaprofundă, căutarea adevărului ascuns și scoaterea la lumină a ceea ce se află dincolo de explicațiile convenționale; este energia „whistleblower”-ului și a integrității, dar dacă energia sa este trăită inconștient, poate deveni exact opusul ei: ipocrizie, acuzație, găsirea vinei la ceilalți și evitarea responsabilității pentru propriile cuvinte și acțiuni.
Imaginea pe care atributele lui Orcus ne-o ilustrează este extraordinar de potrivită pentru această hartă fiindcă există lucruri care au fost îngropate dincolo de aparența vieții sociale și care acum necesită să fie scoase la lumină. Nu este neapărat vorba despre „secrete spectaculoase”. Uneori adevărul pe care Orcus îl scoate la suprafață este mult mai simplu și tocmai de aceea mai incomod, de genul:
„Am spus că vom face asta, dar nu am făcut-o.”
„Am declarat că sistemul funcționează, deși știm că nu funcționează.”
„Am acceptat o situație doar pentru că devenise normală.”
„Am cerut integritate de la ceilalți, dar nu am aplicat-o și în cazul nostru.”
La nivel colectiv, putem observa în această săptămână o sensibilitate crescută față de inconsecvență, promisiuni încălcate, contracte morale sau sociale nerespectate, discursuri oficiale care nu corespund realității și diferența dintre imagine și fapt.
Tocmai aici apare partea importantă din perspectiva lui Clay – Orcus nu ne cere doar să găsim vinovatul, ne cere să găsim adevărul… Iar adevărul poate include și propria noastră responsabilitate.
La nivel inconștient, energia poate produce vânătoare de vinovați în schimb la nivel conștient, ea poate deveni o formă de integritate intelectuală și morală.
Cu Orcus lipit de cei doi luminatori (Soarele și Luna), întrebarea acestei lunații ar putea fi formulată sub forma: „Dacă ceea ce spunem despre noi este adevărat, cum ar trebui să arate concret viața noastră?”
Fecioara, Ascendentul și MC-ul – Problema nu mai poate rămâne abstractă
Ascendetnul acestui moment se află la 13°13′ ♍︎ asta înseamnă că Luna Nouă ce se formează la 18°25′ ♍︎ se află în casa 1 fiind în conjuncție largă cu Ascendentul, și în același timp formează cuadratură cu Mijlocul Cerului (MC). Prin urmare, ceea ce se întâmplă în interiorul colectivului caută expresie imediată în comportament și în imaginea publică.
Fecioara vrea să repare, nu este un semn mulțumit cu declarațiile generale, ea întreabă:
-Ce anume nu funcționează?
-Unde se pierde energia?
-Ce trebuie reorganizat?
-Ce procedură trebuie schimbată?
-Ce responsabilitate a fost transferată altcuiva?
-Ce informație lipsește?
-Ce poate fi făcut mai bine?
Cu Luna Nouă în casa 1, acestea devin întrebări despre identitatea colectivă – „cine suntem și cum funcționăm ca societate?” însă cu cuadratura către MC, apare conflictul dintre ce avem nevoie să devenim și imaginea pe care vrem să o păstrăm.
Trei planete la 0° – Ceva începe înainte să avem toate răspunsurile
Mercur la 0°46′ Balanță, Venus la 0°31′ Scorpion și Chiron(R) la 0°14′ Taur formează o altă semnătură importantă. Avem trei planete la început de semn, ca și cum trei procese diferite tocmai ar intra într-un nou teritoriu.
-Mercur începe un nou capitol al gândirii relaționale și al negocierii;
-Venus intră în profunzimea Scorpionului și nu mai este satisfăcută de relații sau valori superficiale;
-Chiron în Taur se află încă la începutul ciclului de vindecare a raportului nostru cu siguranța, valoarea, corpul și resursele.
Asta poate face ca săptămâna să aibă senzația de „încă nu știm exact ce se naște, dar știm că vechea formulă nu mai este suficientă”. Putem avea impresia că anumite structuri publice, instituții sau figuri de autoritate trebuie să răspundă unor întrebări pe care nu le mai pot evita. Nu neapărat pentru că „se prăbușesc”, ci pentru că vechile explicații nu mai sunt suficiente fiindcă aceasta Lună Nouă poate afirma „nu mai este suficient să arătăm că lucrurile sunt în ordine ci trebuie să demonstrăm că ele funcționează.”
Venus și Haumea în Scorpion – Ceea ce trebuie să moară pentru ca ceva viu să poată renaște
Una dintre cele mai importante semnături ale hărții este conjuncția dintre Venus și Haumea la început de Scorpion, conjuncție aflată în semi-cuadratură foarte strânsă cu Luna Nouă, în cuadratură cu Pluto, și în opoziție cu Chiron/Eris.
Haumea este, în viziunea lui Alan Clay, octava superioară a lui Neptun, asociată cu renașterea și cu o formă de conștiință care duce deschiderea psihică neptuniană către experiența conexiunii cu unitatea existenței și cu „magia faptului de a fi viu”.
În mitologia hawaiiană Haumea este zeița asociată fertilității și nașterii; în anumite tradiții ea poate reveni de la bătrânețe la tinerețe ținând astfel de perpetuarea generațiilor, astfel exact mitologia ei ne oferă cheia acestei conjuncții – Haumea nu reprezintă doar „a crea ceva nou”, ea reprezintă capacitatea vieții de a se regenera, iar în Scorpion, renașterea presupune mai întâi să avem curajul de a privi ceea ce trebuie lăsat să moară.
De aceea, în această săptămână, conjuncția dintre Venus și Haumea poate scoate la suprafață, pentru a le face foarte vizibile întrebări precum:
-pe ce punem cu adevărat valoare?;
-ce relații au devenit forme fără viață?;
-ce atașamente păstrăm din teamă?;
-ce sisteme de valori trebuie transformate?;
-cum împărțim resursele?;
-unde confundăm posesia cu iubirea?;
-unde încercăm să menținem în viață ceva ce și-a încheiat ciclul?
Cuadratura cu Pluto va amplifica într-un mod radical procesul…Nu mai e suficient să spunem „vreau o schimbare” fiindcă Pluto ne întreabă „Ești dispus să renunți la ceea ce produce problema?”
Neptun – Haumea – Sedna – Renașterea căreia nu-i putem comanda
Yod-ul sau „Degetul lui Dumnezeu” dintre Neptun – Haumea – Sedna, cu Haumea în vârf, este una dintre configurațiile cele mai subtile ale hărții. Neptun și Sedna sunt în sextil, ambele formând inconjuncții cu Haumea ilustrându-ne astfel tensiunea dintre trei niveluri de conștiință.
-Neptun deschide câmpul sensibilității, al imaginației și al dizolvării vechilor granițe.
-Sedna ne conectează la calea profundă a sufletului și la procesele de transformare pe care nu le putem controla prin voință.
-Haumea trebuie să dea naștere unei forme noi.
Sedna, conform lui Alan Clay, reprezintă „soul’s path of destiny” — traseul evolutiv foarte lung al conștiinței care este de fapt destinul sufletului. Clay ajunge la această interpretare pornind nu numai de la mit, ci și de la orbita sa extraordinar de lungă, de la caracteristicile sale fizice, de la momentul descoperirii și de la studiul multiplelor hărți. Pentru el, Sedna indică o frontieră foarte îndepărtată a conștiinței, ceva care ne obligă să ne vedem pe noi înșine într-un context mult mai larg.
Sedna este unul dintre cele mai îndepărtate corpuri cerești ale Sistemului Solar. Orbita sa este extrem de eliptică având o durată de aproximativ 11.400 – 12.000 de ani pentru o singură rotație completă în jurul Soarelui. Simbolic, ea vorbește despre procese evolutive care depășesc cu mult perspectiva unei singure generații (datorită orbitei foarte excentrice, Sedna poate sta decenii sau chiar secole întregi într-un singur semn zodiacal).
În mitologia inuită, Sedna este fiica unui șaman. Povestea ei este una dintre cele mai tulburătoare din patrimoniul mitologic al umanității. După ce este înșelată și dusă pe o insulă pustie de un spirit deghizat în bărbat, tatăl ei încearcă să o salveze. În timpul întoarcerii, o furtună amenință să răstoarne barca. Cuprins de panică, tatăl își aruncă propria fiică în ocean. Sedna încearcă să se agațe de marginea bărcii iar tatăl ei îi taie degetele cu vela. Din fiecare falangă căzută în ocean se nasc focile, balenele și toate animalele marine care vor hrăni mai târziu poporul inuit. Sedna se scufundă în adâncuri și devine Marea Zeiță a Oceanului, stăpâna tuturor viețuitoarelor marine.
Mitul este cutremurător pentru că nu vorbește doar despre abandon, vorbește despre transformarea celei mai mari trădări într-o nouă sursă de viață. Alan Clay insistă asupra acestui aspect. În interpretarea sa, Sedna nu simbolizează trauma în sine, ci momentul în care alegem dacă rămânem definiți de traumă sau dacă permitem experienței să devină izvorul unei conștiințe complet noi.
Interacțiunea inconștientă cu Sedna ne vorbește despre sentimentul că am fost abandonați, frica de a fi sacrificați pentru binele grupului, traumă transmisă, senzația că viața ne-a luat ceva esențial, neîncredere în autoritate, sentimentul că „noi trebuie să supraviețuim singuri”, însă când interacționăm în mod conștient, Sedna poate deveni acceptarea unui drum evolutiv mai lung decât propria noastră biografie, responsabilitate față de generațiile viitoare, capacitatea de a transforma pierderea în înțelepciune, recunoașterea faptului că suntem parte dintr-un ecosistem mai mare, dezvoltarea unei perspective asupra civilizației care depășește interesul imediat. Ne invită să descoperim că exact locul în care am fost răniți poate deveni locul din care începe adevărata noastră putere. Nu pentru că trauma ar fi fost necesară, ci pentru că ființa umană are capacitatea extraordinară de a crea sens chiar și din cele mai dificile experiențe.
Aceasta este diferența fundamentală, Sedna nu glorifică suferința, ea glorifică posibilitatea transformării experienței ce pare inițial o pierdere/victimă poate deveni tocmai procesul prin care conștiința depășește vechea realitate și aici se află cheia Yod-ului. Nu putem produce renașterea doar prin control, uneori încercarea de a păstra forma veche este exact ceea ce prelungește suferința.
Cum spuneam, la nivel inconștient, putem simți că pierdem controlul, că ceva ne este luat, că realitatea ne obligă să renunțăm la ceva ce am considerat indispensabil, dar pe calea conștientă, însă, putem începe să ne întrebăm „Ce încearcă viața să nască prin această pierdere?” ceea ce e mult mai profund decât „cum recuperăm ceea ce am pierdut?”
Sedna în cuadratură cu axa nodală – Trecutul nu mai poate dicta direcția destinul
Sedna ce este în Gemeni, în conjuncție cu Uranus și în cuadratură cu axa nodală, devine una dintre marile surse de presiune evolutivă ale momentului. Alan Clay o descrie pe Sedna ca pe o expresie a destinului spiritual, iar la nivel inconștient ea poate apărea ca sentiment de victimă, alienare, traumă, presiune sau „nisipuri mișcătoare”; pe calea spirituală, însă, ea cere acceptare radicală, menținerea inimii deschise în momentele de dificultate și transcenderea unei realități care nu mai poate fi menținută în forma ei veche.
Cu Sedna în cuadratură cu axa nodală, tensiunea este între ce am fost programați să repetăm și ce trebuie să devenim. În Gemeni, această tensiune se poate manifesta prin informație, narațiuni, educație, media, limbaj, interpretări și felul în care construim realitatea prin cuvinte.
Putem observa că anumite povești colective își pierd puterea.
-O informație care înainte părea suficientă acum nu mai este suficientă.
-O explicație care oferea siguranță începe să pară artificială.
-O polarizare intelectuală devine prea îngustă pentru complexitatea experienței.
Faptul că Uranus este în conjuncție cu Sedna e un indicator că această schimbare nu este neapărat una lentă, poate veni ca o trezire neașteptată, surprinzătoare. Clay observă și în cadrul conjuncției actuale dintre Uranus și Sedna că, atunci când aceste energii sunt trăite inconștient, schimbarea poate apărea ca destabilizare și criză iar când sunt abordate conștient, ea poate deveni deschiderea către o nouă înțelegere.
Leleākūhonua – De la „eu împotriva lumii” la „suntem cu toții în aceeași călătorie”
Leleākūhonua ce se află la 14°34′ Berbec, în conjuncție cu Saturn și în inconjuncție strânsă cu Ascendentul, introduce o dimensiune colectivă foarte interesantă. Numele obiectului transneptunian face trimitere la o formă de viață din Kumulipo (psalmul creației în religia hawaiiană) și compară orbita sa cu zborul păsărilor migratoare, evocând dorul de apropierea de Pământ.
În interpretarea lui Alan Clay, Leleākūhonua este o formă de conștiință multidimensională și câmp sufletesc unificat – Sedna descrie traseul sufletului individual, în timp ce Leleākūhonua extinde această perspectivă către câmpul de suflete în care existăm împreună.
Ilustrarea păsărilor migratoare este perfectă pentru harta noastră deoarece o pasăre trebuie să fie independentă pentru a zbura dar migrația nu poate fi făcută de una singură. În formațiunea de zbor, fiecare contribuie, iar pozițiile de zbor se schimbă pe parcursul zborului deci independența și interdependența trebuie să existe simultan.
În mod inconștient, Leleākūhonua poate deveni „conștiința de sine reflectată” – îi vedem pe ceilalți și reacționăm la ei fără să înțelegem că ceea ce ne irită sau ne fascinează reflectă ceva din noi. La nivel înalt, conștient, devine experiența faptului că suntem parte dintr-un câmp mai larg și că evoluția noastră este legată de evoluția celorlalți.
Conjuncția sa cu Saturn ne sugerează că această conștiință nu poate rămâne doar o idee frumoasă, trebuie construită în structuri. De aceea, în această săptămână putem observa la nivel social ridicându-se întrebări precum:
-„Cum ne organizăm astfel încât responsabilitatea să fie împărțită?”
-„Cum construim sisteme care nu depind exclusiv de eroismul câtorva oameni?”
-„Unde avem nevoie să trecem de la competiție la cooperare?”
-„Cum păstrăm autonomia fără să pierdem sentimentul apartenenței?”
Eris și Chiron – Rana excluderii devine imposibil de ascuns
Chiron aflat la 0°14′ Taur este în conjuncție largă cu Eris aflată la 25°45′ Berbec ambele aflându-se în opoziție cu Venus și Haumea.
Eris e sora lui Marte, zeița discordiei ce în opinia lui Clay, e conștiința diversității, o formă de conștiință care ne învață să nu ne mai lăsăm păcăliți de aparențe și să apreciem oamenii pentru ceea ce sunt, la adevărata lor valoare. La nivel inconștient, însă, Eris ne poate prinde în conflict, discordie și lupta de a demonstra că avem dreptate.
În mitologie – Eris, exclusă fiind de la nunta lui Peleus și Thetis, aruncă mărul discordiei printre zeițe, un măr de aur ce avea inscripționat „pentru cea mai frumoasă”, declanșând competiția care în cele din urmă conduce la războiul troian. Prin urmare, Eris nu ține doar de „ceartă”, ci de ceea ce se întâmplă atunci când excluderea devine atât de vizibilă încât nu mai poate fi ignorată.
Fiind în opoziție cu Venus și Haumea, putem observa o tensiune între două nevoi colective – nevoia de armonie, apropiere și regenerare; nevoia de a recunoaște diferențele, rănile și vocile ce au fost excluse. Putem încerca să păstrăm pacea prin evitarea conflictului. Dar Eris ne întreabă dacă acea pace este reală sau doar liniștea obținută prin excluderea celui care deranjează?
La nivel conștient, energia poate deveni capacitatea de a sprijini opinii diferite fără să transformăm diferența în război. Clay descrie tocmai această trecere de la implicarea în discordie la acceptarea punctelor de vedere opuse și, la nivel superior, la transformarea conflictului într-o formă de înțelepciune.
Dreptunghiul mistic – Putem transforma conflictul în dialog
Este configurația ce se formează acum între Venus/Haumea – Nodul Sud – Chiron/Eris – Nodul Nord și e una dintre cele mai constructive componente ale hărții, deoarece există tensiune evolutivă, dar există și flux energetic.
Astfel Nodul Sud și Nodul Nord devin puntea dintre ceea ce știm deja să facem și ceea ce trebuie să învățăm. Venus și Haumea în Scorpion ne îndeamnă să „transformăm valorile”, Chiron și Eris să „vindecăm rana diferenței”, nodurile să „alegem ce luăm cu noi și ce lăsăm în urmă”.
Din acest motiv nu aș interpreta această Lună Nouă ca fiind predominant „grea”, da, este intensă dar această hartă nu ne vorbește doar de criză ci și de posibilitatea de integrare a acestor energii
și de transformarea lor în ceva evolutiv, benefic.
Pluto – Ceea ce este fals nu mai poate fi cosmetizat
Pluto(R) în Vărsător și în afara limitelor, formează la acest moment 12 aspecte fiind astfel unul din punctele de forță ale hărții. Este în cuadratură în formă de „T” cu Venus/Haumea și Chiron ce la rândul lor se află în opoziție – Pluto funcționează precum un detector al puterii ascunse, ajutându-ne să vedem:
-cine decide;
-cine beneficiază;
-cine plătește costul;
-ce relații sunt bazate pe control;
-ce valori sunt autentice și ce valori sunt doar declarate;
-unde o instituție protejează viața și unde își protejează propria perpetuare.
Faptul că Pluto este în afara limitelor adaugă simbolic o calitate mai greu de încadrat în limitele obișnuite. Nu este neapărat „mai rău”; este mai degrabă mai greu de domesticit.
Trina sa cu Uranus/Sedna și sextilul său cu Neptun indică faptul că transformarea profundă nu este izolată, ci este conectată la schimbarea modului în care percepem realitatea.
Zmeul – Mintea devine instrumentul prin care putem traversa ceața
Este configurația ce se formează între Neptun – Sedna/Uranus – Mercur – Pluto unde Neptun e „capul”, Mercur „coada” – cei doi fiind în opoziție – iar Marea Trină de aer dintre Sedna/Uranus – Mercur – Pluto „trupul”. Această configurație este esențială deoarece avem trei inteligențe care colaborează:
Uranus/Sedna – percepem ceea ce se schimbă înainte ca vechea explicație să dispară complet.
Mercur – formulăm, comparăm, negociem, întrebăm.
Pluto – mergem dincolo de aparențe.
Mercur fiind în opoziție cu Neptun, ne poate indica riscul săptămânii și anume să confundăm intuiția cu informația și impresia cu adevărul. Neptun poate inspira, dar poate și dizolva granița dintre ceea ce știm și ceea ce credem. Mercur în Balanță caută echilibru, însă opoziția cu Neptun poate produce interpretări contradictorii, informații incomplete, proiecții în loc de date concrete, zvonuri, idealizare, confuzie între intenție și fapt. În același timp, trinele lui Mercur cu Pluto și Uranus/Sedna oferă antidotul – verificarea profundă.
Aceasta este probabil una dintre cele mai utile recomandări practice ale întregii lunații – Nu trebuie să alegem imediat între două narațiuni, putem investiga și așa revenim la Orcus fiindcă Orcus + Mercur și Pluto + Mercur și Neptun creează o temă extraordinar de clară conform căreia adevărul trebuie căutat dincolo de prima narațiune a cărui scop este să ne seducă.
Yod-ul dintre Nodul Nord–Mercur–Chiron – Comunicarea trebuie să se schimbe
Mercur este în inconjuncție atât cu Nodul Nord, cât și cu Chiron, în timp ce Chiron și Nodul Nord sunt în sextil astfel această configurație creează o presiune de ajustare asupra modului în care comunicăm. Putem observa că anumite cuvinte, categorii sau explicații nu mai sunt suficiente pentru experiența actuală.
Mai mult, deoarece Chiron se află la început de Taur, problema nu este doar „cum comunicăm”, ci ce considerăm real, valoros și sigur. Un limbaj vechi poate păstra, menține în viață o realitate veche, pe când un limbaj nou poate face posibilă o realitate nouă dar Mercur trebuie să treacă prin inconjuncție – nu poate ajunge acolo fără ajustare.
Marte și Saturn – Dorința de acțiune întâlnește limitele realității
Marte în Rac este în sextil cu Luna Nouă, în cuadratură cu Saturn și în semi-cuadratură cu Uranus. Chiar dacă oferă energie pentru acțiune nu e simplu să acționăm fiindcă putem simți impulsul de a proteja, de a interveni, de a repara, de a face ceva imediat dar la aceste impulsuri Saturn ne întreabă „Bine bine, dar cum vrei să acționezi?” și Uranus îl completează prin „Și dacă metoda veche nu mai funcționează?”
Prin urmare, săptămâna poate avea o frustrare specifică: știm că trebuie făcut ceva, dar nu mai putem acționa exact ca înainte ceea ce poate fi frustrant dar să nu uităm că exact aceiași concluzie constituie una dintre oportunitățile acestei lunații fiindcă Fecioara nu cere gesturi spectaculoase ci doar muncă de calitate, eficientă.
Inconjuncțiile dintre Saturn/Leleākūhonua și Ascendent – Identitatea trebuie să se maturizeze
Saturn și Leleākūhonua sunt ambele în inconjuncție cu Ascendentul ceea ce creează o presiune asupra felului în care ne definim.
Saturn ne îndeamnă să ne întrebăm „Ce responsabilitate ne revine?”
Leleākūhonua „Cum facem asta împreună?”
Ascendentul „Cine devenim dacă răspundem acestor întrebări?”
Nu sunt aspecte comode, deoarece ne obligă să ajustăm imaginea despre noi înșine și astfel poate deveni vizibilă discrepanța dintre „Eu sunt o persoană independentă” și „Viața mea depinde profund de ceea ce fac ceilalți” sau dintre „Societatea trebuie să aibă grijă de mine” și
„Eu la rândul meu fac parte din mecanismul prin care societatea are grijă de ceilalți”.
Leleākūhonua ne cere să descoperim că autonomia și interdependența nu sunt opuse.
Cum putem resimții această săptămână la nivel colectiv
Dacă luăm în considerare toate configurațiile, se disting foarte clar câteva teme.
- Criza încrederii
Orcus în conjuncție aproape exactă cu Luna Nouă poate crește sensibilitatea la promisiunile încălcate, inconsecvențe și diferența dintre declarații și realitate. Nu orice acuzație va fi adevărată – tocmai de aceea Mercur–Neptun ne cere verificarea datelor. - Nevoia de reformă practică
Fecioara cere să reparăm lucrurile în mod concret, nu doar să discutăm despre probleme, ci să găsim proceduri mai bune pe care să le și aplicăm. - Conflictul dintre armonie și adevăr
Venus/Haumea versus Chiron/Eris poate scoate la suprafață situații în care încercarea de a păstra pacea a presupus ignorarea unei răni reale. - Schimbarea narațiunilor
Marea Trină de aer dintre Uranus/Sedna – Mercur – Pluto poate modifica modul în care înțelegem evenimentele. Pot apărea informații sau perspective care ne obligă să reconstruim o poveste pe care o consideram deja încheiată. - Transformarea relației cu puterea
Pluto în cuadratură în formă de „T” față de Venus/Haumea și Chiron poate scoate la suprafață întrebări despre control, resurse, autoritate și distribuirea puterii. - O redefinire a apartenenței
Eris și Leleākūhonua, privite împreună, ridică o întrebare foarte actuală:
Cum putem aparține aceluiași grup fără să fie nevoie să fim identici?
Vreau să revin la perspectiva pe care Alan Clay o aplică în interpretarea sa conform căreia obiectele transneptuniene nu sunt doar „influențe” ci forme noi de conștiință pe care putem învăța să le integrăm. La nivel inconștient ele ne pot lovi prin crize; pe măsură ce le conștientizăm, devin instrumente de evoluție. Trăim într-o lume unde polarizarea și dualitatea sunt la ele acasă, privim lucrurile în alb – negru, bun – rău, corect – greșit, pozitiv – negativ etc….Ține doar de noi la care dintre aceste energii ne conectăm. Dacă ar fi să ne conectăm la acest moment la energiile mai puțin pozitive sau inconștiente cum le numește Clay combinația lor ar fi destul de tensiunată deoarece:
-Orcus devine vânătoare de vinovați.
-Eris devine conflict.
-Sedna devine victimizare.
-Haumea devine atașament compulsiv față de ceea ce oricum e pe moarte.
-Neptun devine confuzie.
-Pluto devine control.
-Uranus devine reacție.
-Saturn devine rigiditate.
-Fecioara devine tipicară și critică.
-opoziția dintre Mercur și Neptun poate transforma presupunerile în „adevăruri”.
Toate acestea, în această manieră pot alimenta o atmosferă colectivă în care să fim mai interesați să avem dreptate decât să înțelegem – ce poate fi una din capcanele majore ale momentului.
În schimb dacă am lucra în mod conștient cu aceste energii putem transforma:
-în cazul lui Orcus din „Cine este vinovat?” în „Care este adevărul și ce responsabilitate avem fiecare?”
-în cazul lui Eris din „Cine are dreptate?” în „Ce perspectivă am exclus până acum?”
-în cazul lui Sedna din „De ce ni se întâmplă asta?” în „Ce realitate veche trebuie să transcendem?”
-în cazul lui Haumea din „Cum păstrăm ceea ce avem?” în „Ce vrea viața să nască pentru ca noi să renaștem?”
-în cazul lui Leleākūhonua din „Trebuie să ne descurcăm singuri” în „Cum putem rămâne autonomi și totuși să lucrăm împreună?”
Această abordare consider că ne oferă cheia profundă a momentului.
Dacă ar fi să extragem un mesaj central al acestui moment de Lună Nouă chiar dacă în mod paradoxal, avem o hartă încărcată de tensiuni, mesajul ei nu mi se pare a fi unul despre distrugere și criză ci unul despre maturizarea discernământului deoarece:
-Fecioara ne îndeamnă să verificăm.
-Orcus ne îndeamnă să rămânem în integritate.
-opoziția dintre Mercur și Neptun ne îndeamnă să nu confundăm percepția cu adevărul.
-trina dintre Mercur și Pluto ne îndeamnă să cercetăm totul mai profund/ în profunzime.
-Eris ne îndeamnă să nu excludem ceea ce ne incomodează.
-Sedna ne îndeamnă să nu ne identificăm pentru totdeauna cu rana.
-Haumea ne spune că viața știe să renască.
-Leleākūhonua ne spune că nu facem această călătorie singuri.
-Saturn ne întreabă dacă suntem dispuși să construim structurile necesare pentru ceea ce susținem că vrem.
Probabil că de aici poate rezulta întrebarea fundamentală a momentului – Putem transforma ceea ce știm într-un mod diferit de a trăi? deoarece această Lună Nouă în Fecioară nu pare să ne ceară încă o revelație și să facem ceva cu revelațiile pe care le avem deja…probabil tocmai de aceea Orcus este atât de aproape de Soare și Lună… pentru că noul ciclu începe nu prin inventarea unui adevăr nou, ci prin încetarea compromisului ce are în componență un adevăr pe care îl cunoaștem deja.
Să fiți iubiți!
Leave a Reply